Brasov
Turism



Casa Sfatului

Casa Sfatului        In veacul al XIV-lea, pe locul unde se afla astazi Muzeul de istorie din Brasov exista un turn, situat pe atunci in afara cetatii. Acesta isi oglindea silueta in apele paraului ce cobora dinspre Schei spre Prundul Rozelor. In jur se afla o zona paraginita care ingreuna accesul spre santurile de aparare ale cetatii. Turnul raspundea la doua necesitati: una de paza, alta comerciala. Pe atunci intrarea negustorilor straini in cetate era oprita, ei trebuind sa-si desfaca marfurile in piata situata in jurul turnului.
       In secolul al XV-lea, cetatea isi largeste perimetrul, astfel in cuprinsul ei intrand si turnul de paza, precum si cladirea breslei cojocarilor, aflata in vecinatate. In 1420, acestei cladiri i se adauga un etaj pentru sedintele sfatului si pentru procese. Cladirea capata atunci denumirea de "Casa Sfatului".
       Cojocarii isi pastreaza dreptul de proprietate asupra parterului pana in 1872, cand breslele sunt legal desfiintate. Intre 1515-1526 se adauga cladirii noi incaperi, destinate negustorilor de marfuri fine (matasuri, bijuterii, etc.). Intre 1525-1528 a fost construit turnul pentru observatie, inalt de 58 m.
       Astazi Casa Sfatului se prezinta intr-o forma asemanatoare cu cea de dupa reconstructia din 1770-1774. In ceea ce priveste turnul, in forma sa actuala, dateaza din 1910.


Biserica Neagra

Biserica Neagra        Constructia Bisericii Negre a inceput pe la 1385. Monumentul a fost inaltat pe locul unei constructii mai vechi, al carei fundament a fost descoperit si care este atestata si printr-un document dat de papa Grigore al XI-lea la Avignon, la 5 august 1377. Prin acest act este confirmat ca preot Thomas, fiul lui Matheus Szes, cerut de comunitate si de primar, dupa decesul lui Nikolaus, fiul lui Iacobus.
       Constructia bisericii este sprijinita de papalitate si, printre altii, de catre Iancu de Hunedoara. Intre anii 1423-1474 au fost construite cele trei nave si fatada de vest. In secolul al XVI-lea au fost adaugate doua travee la sacristie.
       In 1590 are loc o intamplare "neobisnuita". Clopotele bisericii incep sa bata, desi in turnul in care acestea se afla nu urcase nici un om. Un puternic cutremur se abatuse peste oras.
       Ca si intregul oras, biserica a avut de suferit de pe urma incendiului din 1689. De atunci, zidurile ei exterioare au o culoare cenusie. De aici, numele de "Biserica Neagra". Incendiul a distrus boltile gotice, decoratiile interioare, acoperisul, partea superioara a navelor, mobilierul. Lucrarile de refacere au durat aproape un secol. O bolta simpla, semicilindrica, a fost inaltata in locul vechii bolte a navei centrale. Cladirea a fost marita in 1710-1720 prin constructia unor noi galerii in navele laterale.
       In Biserica Neagra se pastreaza una dintre cele mai valoroase colectii de covoare, dintre care unele provin din donatii ale negustorilor, demnitarilor, diferitilor oaspeti. Numarul lor se ridica in prezent la 119, cele mai multe datand din veacul al XVIII-lea si fiind de tip anatolian. Cea mai veche donatie atestata este din anul 1681.
       Tot aici se afla si o colectie de broderii, unele provenind din Italia si din orient. O imbracaminte de sa, lucrata din catifea rosie, cu motive tesute in fir de aur, se presupune a fi apartinut lui Mihai Viteazul.
       Din bogatul tezaur de odoare se mai pastreaza in prezent 20 de piese. O parte au fost oferite in dar unor demnitari ai cetatii, altele au fost pierdute. Printre piesele pastrate se afla un potir de la 1504, cu elemente in stil gotic si al Renasterii. In biserica se afla o orga construita la 1839. Conceputa cu 4000 de tevi, aceasta orga se numara, la acea data, printre cele mai mari instrumente de acest fel din Europa.


Biserica Sf. Nicolae Brasov

Biserica Sf. Nicolae        Primul izvor despre existenta bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brasovului este bula papala din 15 decembrie 1399, prin care papa Bonifaciu al IX-lea cerea convertirea "credinciosilor" din Brasov (Corona). Documentele vorbesc despre existenta la 1292 a unei cruci de lemn pe locul bisericii de astazi.
       In secolul al XV-lea este atestata aici o bisericuta din lemn in care au slujit, dupa altii, Costea, Coman, Patru Bratu si Aldea. Lespedea de mormant a lui Costea, despre care stim ca fusese chemat si la curtea domnilor Tarii Romanesti, se pastreaza in tinda de la etaj a muzeului. Vechea biserica de lemn a existat pana pe la 1781-1783. Pe locul ei se inalta o cruce de piatra, iar mai tarziu, pe la inceputul veacului al XIX-lea, o capela circulara, conceputa in stil neoclasic.
       Lucrarile de constructie a bisericii dureaza aproape un veac. La moartea lui Neagoe Basarab (1512-1521) raman neterminate altarul, tinda si clopotnita. Patrascu cel Bun (1557-1559) ii trimite daruri, iar fiul sau, Petru Cercel (1583-1585) o infrumuseteaza. Cu ajutorul sau, biserica este zugravita.
       Mihai Viteazul face importante danii bisericii. In biserica se afla o interesanta fresca, datorata lui Costin Petrescu, care-l infatiseaza pe Mihai Viteazul intampinat de delegatia Brasovului in 1599. Alti voievozi ale caror nume sunt legate de aceasta biserica sunt Radu Serban (1602-1611) si Gheorghe Stefan (1652, 1653, 1656). Sprijinul de peste munti acordat acestei ctitorii este permanent si pana in vremea lui Alexandru Ioan Cuza.


Biserica Sf. Bartolomeu Brasov

Biserica Sf. Bartolomeu        Este cel mai vechi monument de arhitectura pastrat la Brasov. Constructia corului a inceput pe la 1260, dupa incheierea lucrarilor la bisericile de la Cirta si Prejmer.
       Monumentul, inconjurat de ziduri puternice de aparare, este conceput in stil romanic de tranzitie, cu ferestre in arc frint, cu bolti pe ogive, motive decorative ale artei gotice. Portiunile vechi sunt construite din tuf calcaros necioplit. Pentru decoratii s-a folosit gresie fina. In veacul al XV-lea au avut loc refaceri substantiale impuse de unele distrugeri provocate de invaziile turcesti. Din constructia originala s-au pastrat corul si incaperile aferente, precum si cele doua capele patrate care incheie spre rasarit bratele transeptului. Actualul turn a fost ridicat la 1842, in locul celui prabusit in 1833. In insemnarile sale de calatorie, George Calinescu scria: "Brasovul e notabil, in primul rand prin Biserica Neagra. Sf. Bartolomeu e, in unele privinte, si mai impresionanta".


Cetatuia

Cetatuia        In 1524 se construieste, pe dealul din centrul orasului de astazi, un fort din lemn cu patru turnuri. In socotelile orasului se prevad pentru aceasta constructie 650 florini. Bastionul este distrus de catre Petru Rares, in 1529, dupa batalia de la Feldioara, in care acesta obtine victoria asupra armatelor habsburgice.
       Pe acelasi loc se inalta apoi o cetate de zid, incendiata in 1618 si refacuta in 1625. La 1630 i se adauga la colturi patru bastioane, care se pastreaza si astazi. Pe o inscriptie din 1630, situata pe zidul de intrare, s-a pastrat stema orasului. La 1627 se incheie lucrarile de constructie a unei fantani de 81 metri adancime. In aceasta cetate sunt inchisi in 1688 conducatorii orasului, arestati de catre masele revoltate impotriva predarii cetatii Habsburgilor. In timpul luptelor cu Francisc Rakoczi al II-lea (1704) se executa aici cele din urma lucrari de intarire. In secolul al XVIII-lea, Cetatuia devine sediul unor garnizoane militare.


Poarta Ecaterina

Poarta Ecaterina        Vechea poarta iesea in afara zidurilor cetatii si dispunea de galerii din lemn etajate. Un document din 1522 consemneaza existenta unui depozit de obuze si praf de pusca, precum si a unei locuinte pentru paznic. In 1559 se construieste in fata portii un turn patrat, prevazut cu un pod mobil pe lanturi, peste santul cu apa.
       In cele trei parti exterioare turnul era dotat cu guri de foc. Zidurile care alcatuiau aceasta poarta au fost demolate in 1827. In prezent se mai pastreaza turnul din exterior, impropriu denumit "Poarta Ecaterinei".


Turnul Alb

Turnul Alb        Turnul Alb este situat pe Dealul Straja, la 59 m departare de zidurile cetatii, in zona Bastionului Graft, cu care aparatorii puteau stabili legatura printr-un pod mobil. Turnul, in forma de potcoava, cu diametrul de 19 m si inaltimea de 14 m, dateaza din 1494. El poate fi vazut si astazi, de pe soseaua ce urca spre Poiana Brasov. Turnul avea cinci etaje interioare si tot atatea guri de foc.


Turnul Negru

Turnul Negru        Turnul Negru a fost construit in 1494, pe Dealul Straja, in dreptul bastionului Fierarilor.
       Turnul este asezat pe o stanca si ocupa o suprafata de 50 mp. Initial avea o inaltime de 11 m, dispunea de trei galerii etajate cu trei randuri de guri pentru atac si de un sistem de legatura cu cetatea.
       Turnul Negru, ca si turnul Alb, a fost construit pentru a impiedica instalarea inamicului pe dealul Straja de unde acesta ar fi putut ataca cu mai multa usurinta cetatea.


Poiana Brasov

Poiana Brasov        Se afla la 12 km de Brasov, la poalele Muntilor Postavaru. Ofera conditii optime pentru practicarea drumetiilor si a sporturilor de iarna.
      


Castelul Bran

Castelul Bran        Sub aspect documentar, actul de nastere al cetatii dateaza de la 19 noiembrie 1377. Documentul consemneaza ca la acea data se inalta o noua cetate, ceea ce inseamna ca inainte existase o alta cetate, probabil din lemn.
       Cetatea Bran, inaltata pe o stanca, ocupa o pozitie strategica pentru apararea principalului drum de intrare in Transilvania dinspre sud. Aceasta avea patru turnuri, dintre care cel nordic, turn de observatie, era prevazut cu arcade oarbe semicirculare si cu creneluri. Gurile de tragere dateaza din veacul al XIV-lea.
       Turnul de apus, inaltat in veacul al XV-lea, a adapostit o vreme pulberaria cetatii.
       Intrarea in cetate se facea pe un pod mobil. Dublarea cortinei de sud si invelisul turnului principal au fost facute in veacul al XVII-lea. Tot din acest veac dateaza si turnul sudic, de forma patrata si dotat cu o poarta mobila din lemn. Intrarea in turn se facea, inainte de veacul al XIX-lea, printr-o scara mobila (pe locul scarii de piatra de astazi).
       Castelul Bran a fost stapanit o vreme de catre Mircea cel Batran. La 7 iulie 1600, Doamna Stanca, sotia lui Mihai Viteazul, si fiul sau, Nicolae Patrascu, sunt oaspeti de onoare ai cetatii. Dupa primul razboi mondial, castelul Bran devine un domeniu al familiei regale.


Pagina principala

Cornel Lupu
2001